Dacă vă întreb care sunt cele trei cuvinte care definesc Franța, probabil veți răspunde iute: libertate, egalitate, fraternitate. Așa ați învățat la școală…
Eu am venit să aflu. Și am aflat. Je suis fatigué. Je suis en colère. Je doute. Oboseala, mânie, îndoiala. Asta este deviza de azi a Franței.
Am stat de vorbă cu vreo 2500 de francezi. Sunt doctor în medicină, pe naiba, urmăresc presa franceză de 13 ani, colind Franța. Vă asigur că o cunosc mult mai bine decât unii dintre jurnaliștii și „analiștii” de la București.
Franța este în criză. Nu de azi, de ieri. Este în criză de vreo două sute de ani, de când au tăiat capetele regale. Între timp au cucerit Europa, au pierdut coloniile, au devenit națiunea cea mai detestată din Europa, au unit Europa, au inventat sindicalismul, au pierdut toate războaiele de la Borodino încoace și au scos din pălărie un general cu nasul mare și înalt cât Turnul Eiffel, care i-a pus pe jar pe francezii din Algeria, pe cei din Montréal și a ajuns la concluzia că Franța este neguvernabilă — pentru că francezilor le pasă mai mult de brânza și de vinul lor decât de Bleu Blanc Rouge, drapelul pe care l-am căutat ani buni pe la porțile francezilor.
Știți când am început să-l zăresc? Când Franța a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal. Atunci am ieșit și eu în curte și am strigat ca un nebun: Vive la France! E drept că băusem cam multă bere.
Muncesc ca un apucat de 13 ani. Și cu cât muncesc mai mult, cu atât îmi crește impozitul. Așa că să nu aud știriști din București că-și dau cu părerea despre Franța. Cu excepția lui Banciu. Ăsta a trăit aici. Știe.
Franța este în criză. C’est pas grave! Brânză și vin să avem, că de filozofi și artiști nu ducem lipsă.
V-aș mai povesti despre „vestele galbene”, despre „la Macronie”, despre stânga și dreapta, despre Dembélé, despre antisemitism, despre creșele de Crăciun. Dar mă strânge zidul ăsta de Facebook.
Am un blog. Poate mă găsiți acolo. Poate pe Catchy, unde mai scriam când mă lovea melancolia.
Vă asigur însă că iubesc Franța. M-a adoptat, m-a crezut, mi-a dat o șansă. Cu criza o scoatem cumva la capăt.
Mâine, că azi am obosit…
Foto: Freepik
