Spitalul de campanie

Despre cunoașterea istoriei. Despre nevoia de echilibru. Despre cauze și efecte. Despre responsabilitate și asumare.

Acest post nu este replică seismică. Este seism de suprafață. Am vrut să numesc rubrica Spitalul de nebuni, văzând cum ne ia ura și prea bunele intenții mințile. Am să-l numesc Spitalul de campanie. Pentru că suntem deja în război. Cu cei din jur, cu noi înșine.

Porțile infernului sunt larg deschise. Vă poftesc să intrați.

…

Oamenii s-au dus mereu în direcția luminii, nu pentru că aveau nevoie de adevăr. Aveau nevoie de protecție, de siguranță.

Așa au apărut zeii. Pitecantropii au căutat dintotdeauna hrană și adăpost. Unii au fost mai inteligenți, alții mai lacomi, și unii au înțeles că pot specula slăbiciunile celorlalți. După diviziunile succesive care au separat culegătorii de vânători, agricultorii de comercianți etc., pitecantropii s-au ridicat pe labele din dindărăt și s-au împărțit în conducători și conduși. Așa au apărut regii, președintele Dilimanjaro, UE, Putin, Xi Jinping și alții ca ei, inclusiv judecătorii dezertori de la CCR și cei din fruntea CSM.

Armele, depozitele de cereale și aurul au desăvârșit ruptura și au dat naștere sferelor de influență.

Se crede că oamenii se nasc egali. „Unii sunt mai egali decât ceilalți”, scria Orwell. Adică conducători și ceilalți, cei care acceptă să fie conduși. Dar până la ce prag de suportabilitate? Trăim vremuri în care asasini de stat cu chip și cozi de dragon conviețuiesc cu inorogi al căror idealism este marcat de puritatea naivității. Zâne și pirați împart același arhipelag; dragoni și inorogi se înfruntă într-un thriller care arde rețelele sociale ca o rachetă Oreshnik.

Iubesc inorogii. Sunt făpturi mitice pe care le îndrăgesc și copiii într-atât încât îi poartă imprimați pe pijama, pe șosete și pe penarul din ghiozdan. Copiii bombardați, copiii arși, copiii orfani, copiii din desene animate.

S-a demonstrat că dragonii ies întotdeauna învingători. Inorogii sunt doar frumoși. Unii sunt chiar inteligenți.

Acest film se petrece în ținuturile înghețate ale unei insule a cărei regină se află undeva departe, într-un castel la malul mării. Regatul acela este păzit de o sirenă și de un prinț care vorbește cu stafii în ceas de noapte pe meterezele altui castel. Locuitorii regatului sunt pașnici, beau bere, multă, probabil cea mai bună din lume, și se distrează dându-se într-o roată mare din parcul Tivoli și trăgând pe nas într-un loc numit Christiania. Sunt oameni cumsecade, deși mănâncă porc. Știați că hotdog-ul este inventat de ei? Atât i-a dus mintea și foamea.

Insula înghețată are 58 de mii de locuitori care mănâncă pește, untură de mamifere marine și portocale de import. Și beau. Cum ar putea rezista frigului și dezolării? Puținii polițiști de pe insulă beau și ei. Poate cot la cot cu urșii polari. Absolut normal, deoarece este frig și întuneric. Întunericul favorizează relațiile sexuale, frigul nu. De aceea numărul locuitorilor este stabil. Urșii polari supraveghează demografia insulei.

A fost colonizată de cuceritori veniți cu mii de ani în urmă din Canada, nu se știe în ce scop. Ei ar putea pretinde suveranitatea insulei. Ulterior a debarcat Erik cel Roșu, un viking care se pare că era în drum spre ceva mai de soi, Canada. Era cu meci tur-retur… Acolo a ajuns însă Leif, fiul lui Erik. A debarcat în golful Sfântul Laurențiu și a denumit zona Vinland, țara vinului. Ca să se știe de ce au rămas și de ce i-au găsit băștinașii mahmuri.

Erik cel Roșu a denumit gheața Groenland, adică țara verde. Probabil din cauza unei maladii oculare. Oricum, spanac nu crește pe insulă.

A fost disputată de Norvegia și Danemarca, aceasta din urmă primind cadoul grație Curții Internaționale de Justiție. Inițial insula a avut statut de colonie; abia în 2008, în urma unui referendum, și-a câștigat statutul de teritoriu autonom, ceva aproape de independență. În 1946, SUA au propus cumpărarea insulei cu 100 de milioane de dolari. Suma a fost considerată derizorie și respinsă. Între timp a mai existat un meci de box cu Canada, care voia și ea un iceberg, pe care în final l-a împărțit cu Danemarca. Inuiții nefiind consultați. Ulterior, au apărut UE, Putin și Xi Jinping, iar viața inuiților s-a complicat.

Partidul Democrat din SUA, aripa Angela Davis, a fost înființat mult mai târziu, de urmașii lui Pocahontas și Winnetou, după episodul Monica Lewinski. Ce a ieșit din spumele acestui partid nefericit se știe. Dar asta este o poveste pentru sezonul doi.

Țineți aproape de Spitalul de campanie. În caz de răni emoționale veți găsi aici înțelegere și explicații. Nu așteptați opinii personale, că nu vor fi. Jurământul lui Hipocrat ne cere „primum non nocere”. Nu vă voi pricinui dureri. Vă voi ajuta să vi le descoperiți singuri.

Pe curând!…

Foto: colaj imagini Freepik