Să ai curaj nu înseamnă că nu îți este frică. Dar când frica domină curajul, se cheamă lașitate.
Nu-i înțeleg pe prietenii noștri care, de dragul lui Nicușor Dan, ne cer să avem răbdare. De fapt, ne cer să acceptăm mizerii inacceptabile cu care PSD șantajează puterea aleasă prin vot democratic. La urma urmei, unde este acea „putere” pe care am votat-o? Stă la masă cu hoții? Acceptând răul, te obișnuiești cu el. Ostaticii se împrietenesc cu temnicerii.
L-aș urma pe Președinte într-o situație de criză politică? Cu siguranță! Dar ne înmuiem pe zi ce trece.
Vocea blândă a președintelui nostru devine cântec de leagăn. Între loialitate și dezamăgire, speranțele noastre, ale celor care am trăit Crăciunul din 1989 ca pe o Înviere, se sting odată cu zilele pe care le mai avem de trăit. 40 de ani de rătăcire prin deșert să fie oare și destinul nostru?
Măcar copiii noștri vor ajunge în acel „Canaan” pe care Dumnezeu ni l-a promis într-o zi luminoasă de iarnă. Să întreb, pentru că eu nu mai cred.
„Mai bine mort decât comunist!”…
Ne este cald. Avem lumină în casă și caș pe masă. Avem mașini și pașaport. Avem spitale și teatre. Avem târguri de carte și televiziuni pe care curg informații din lumea largă. Ne-am realizat și profesional, și material. Avem dreptul să înjurăm politicienii și o facem nemăsurat.
Atunci, de ce am fi nemulțumiți? Ce ne învolburează spiritul în asemenea măsură încât ne îndeamnă la nefericire? … Atâtea întrebări și nimeni să-mi răspundă. Am obosit, Hashem.
M-aș fi bătut cu Tine cum m-am bătut cu oamenii, ca Iacov, doar ca să-Ți văd fața și să-Ți spun că, și dacă mi-e frică, tot am curaj, pentru că de la Tine vin și frica, și curajul. Între atâtea incertitudini, „în valea umbrei morții”, ai rămas lumină și adăpost.
Poate greșesc. Poate mi-am aninat așteptările prea sus. Speranța moare ultima, se spune. Am să plec înaintea ei, cu siguranță. Cu sufletul nu știu ce se întâmplă. Poate există un loc în care își va găsi liniștea și poezia.
Poate, poate, poate…
Foto: messianicbible.com (Jacob Wrestling with the Angel, by Gustave Doré)
