Cu mulți ani în urmă, îmi spunea un amic că preferă să fie prieten cu un deștept, la pierdere, dar nu cu un prost, la câștig. Eram săraci rău amândoi, pe vremea aia. Eu eram doctor, el măcelar la abator. Aveam în comun respectul și modestia. Și, poate, răchia de mere pe care o meșteșugea cu pasiune.
Între timp a apărut Facebook…
Azi spun că prefer să fiu amic cu un prost chiar dacă am votat diferit în 18 Mai, decât cu un antisemit care a votat ca mine „pentru democrație și UE”.
Cei care se ascund în dosul manipulărilor terorismului islamic despre „genocid” și lupta de eliberare a „poporului palestinian sub conducerea hamas” urăsc evreii. Sunt prea lași să recunoască.
Iar cel care citește cartea lui C. V. Gheorghiu, „Ora a douăzeci și cincea”, ca pe un îndrumar despre caracterul „universal” al iudaismului, după cum văd frecvent în postări după pogromul din 7 Octombrie 2023, este, nu doar antisemit, este și prost. Abia acum l-ați descoperit pe Constantin Virgil Gheorghiu, ‘telectualilor? Atât ați înțeles din povestea lui Johann Moritz?
„Era un spectacol oribil care întrecea în cruzime orice imaginație. Pe unele cadavre era însemnat cuvântul „CUȘER”. Erau cadavre de evrei… Sufletul mi-e murdărit. Mi-e rușine de mine însumi. Rușine, pentru că sunt român ca acei criminali din Garda de Fier”, scrie Virgil Gheorghiu despre rebeliunea legionară din 1941.
Încerc să evit indivizi care au nostalgii comuniste și frustrări antisemite. Și când îmi intră în casă îi poftesc afară.
Foto: https://filme-carti.ro
