Franța, o țară la răscruce, între decadență și speranță

Occidentul este la răscruce. Confruntat cu trecutul colonial, cu derivele democrației, cu împestrițarea politică, nori de furtună se adună deasupra Franței. Franța se scufundă în marasm economic și social.

Căile ferate sunt ținta sabotajelor unor grupuscule de orientare marxistă, facultăți în care studenții susțin terorismul musulman, ONG-uri care promovează antisemitismul și îndeamnă la o “intifadă” franceză, elevi care vin înarmați la școală și își omoară profesorii, minori care sunt angajați în traficul de droguri, manifestații care se termină cu distrugeri de bunuri, jafuri și violențe sexuale în metrouri. Fapte punctuale, dar care adunate dau un total dezastruos pentru Franța.

Este imaginea unei țări care își pierde cârma. Actualul guvern face concesii partidelor de stânga, având ca obiectiv împiedicarea ajungerii la putere a partidului condus de Marine Le Pen. Bugetul ieșit din această cumetrie de conjunctură dintre macroniști și socialiști ne va impune taxe suplimentare și o mărire a impozitelor. Și plătesc deja o cârcă de bani.

Zeci de ani, partidele franceze tradiționale au guvernat Franța spre această situație. Macron agită ca o sperietoare lozinca frontului republican împotriva partidului lui Marine Le Pen. S-a creat un clișeu care sperie încă mulți francezi cumsecade.

Situația actuală duce către pierderea identității Franței. Nu doar că riscă să devină o colonie, dar că își va schimba și orientarea religioasă în următorii 20-30 de ani. Este un scenariu posibil. Houellebecq a scris despre asta.

Recent, la Marsilia, a fost interzis un film cu caracter religios creștin, Sacre Coeur. Scandalul a fost atât de mare, încât primarul socialist a retras decizia de interdicție. Marsilia este unul dintre cele mai periculoase orașe din Franța. Delincvența atinge cote paroxistice. Mi s-a propus un cabinet acolo, cu peste două mii de pacienți. L-am refuzat.

Ne îndreptăm spre alegeri parlamentare. Atunci să te ții! Este timpul ca spectacolul actual să se termine. Multă lume vrea siguranță pe străzi. Vrea să trăiască într-o țară occidentală, nu într-o colonie.

Eu am venit pentru Franța lui Balzac, Camus, Dumas. Franța regilor și castelelor. Franța poeziilor lui Baudelaire și Rimbaud. Franța acordeonului din bistro, a fetelor de la Moulin Rouge. Votul meu este deja adjudecat, pentru că aici vreau să-mi duc drumul la capăt. Mi-or găsi doi metri lângă Garonna. Nu mai sunt ortodox, poate nici creștin, dar îl iubesc pe Isus. Iubesc Franța.

Foto: aleteia.org