Ultima redută

O întrebare mi-a tulburat somnul acestei dimineți. Titlul unei cărți scrise de Hemingway. Pentru cine bat clopotele?… Le-am auzit în acea stare de somn paradoxal, în care creierul îți semnalează un pericol, o alarmă, propunându-ți un scenariu complex.

Am deschis ochii ascultându-mi bătăile inimii. Nu am constatat nimic anormal. Atunci ce?

Hemingway s-a sinucis, răpus de uitare, depresie și alcool, Robert Jordan, eroul cărții, a murit pentru o cauză care s-a dovedit a fi o mașină ideologică de ucis oameni.

M-am identificat cu Jordan la vremea când am citit cartea. La douăzeci de ani crezi în revoluții și ți-e mintea la sex. La treizeci începi să crezi în contul din bancă și ți-e mintea la sex. La cincizeci treci printr-o criză și cu banii și cu sexul. La șaizeci începi să crezi iar în revoluții.

Am întrebat un pacient de șaptezeci de ani cum stă cu activitatea sexuală. „M-a iertat Dumnezeu”, mi-a răspuns omul. Apare în scenă Dumnezeu! Și iertarea! Black friday! Interesantă evoluția lui Homo sapiens masculinum. Strada sapienței… cu sens unic. Femeile sunt o specie mai evoluată. Normal. Sunt un prototip mai recent.

Dar azi?

Pentru ce bate spiritul meu ca un clopot? De ce mai stau de veghe? Timpul meu s-a scurs. Războaiele nu sunt ale mele. Cauzele pentru care m-am zbătut s-au dovedit a fi baloane de săpun.

Sunt chemat să aleg. Pentru alții. Pentru unii pe care nu-i cunosc. Oamenii sunt uleiuri esențiale imiscibile. Unii sunt doar apă. Poți să-i amesteci cu aproape orice. Și între ei, că nu-i mai deosebești.

Și totuși, aud clopotele. „Nici un om nu este o insulă, nu-și este sieși de ajuns… Nu te întreba pentru cine bat clopotele. Pentru tine bat”, scria Hemingway. Bat pentru omul din tine. Și nu sună a moarte. Sună a trezire, sună a veghe. Pentru că ai de ce să lupți până la ultimul cartuș care este bătaia inimii tale. Pentru fiecare pod, pentru fiecare colină, pentru fiecare ființă care contează pentru tine, în continentul ăsta care este viața ta.

Ar trebui să ies la pensie, dar nu pot lăsa pacienții fără medic. Am în curs un proiect cu primăria locală să deschidem încă un cabinet și să aducem cel puțin un nou medic. M-am angajat cu o companie de teleconsultații medicale, în plus de consultațiile mele de la cabinet. Am început să învăț ebraică.

Nu, nu s-a terminat până nu se termină. Întotdeauna mai este un pod de cucerit.

Foto: boomers-daily.com