Iarna unui medic de țară

Intru în salon la Josette. Ești bine Jo? Doc, mă doare rău piciorul. Știu Jo, e de la gută, am să-ți prescriu ceva ca să treacă. Doc, m-am rugat la Dumnezeu pentru sănătatea dumneavoastră. Merci, Jo. Da, să aveți Crăciun fericit, doc, și cu Dumnezeu în casă.

Am ieșit distrat din salon. Jo este mare admiratoare a lui Johnny Hallyday. I-a pus poza sub o icoană cu Maica Domnului. Eu cu Dumnezeu în casă? Haida de Jo! Nu mă calific.

Mă întâlnesc pe scări cu Janine. Agitată ca de obicei. Are optzeci de ani. Am fost îngrijorată că n-ați venit săptămâna trecută. Am fost bolnav, Janine, dar iată-mă! Hai să vedem tensiunea, inima. Aaaa… este foarte bine Janine! Vai, vai, ce mă bucur! Să vă dea Dumnezeu sănătate! Și până să bag de seamă îmi ia mâna și mi-o pupă. Mă simt desființat, mai ales că o infirmieră este de față. Bine Janine, du-te la salon. Ne vedem peste o săptămână.

Dau să plec. Pe o bancă la intrare, Alice. Cernită și la față și la haine. Ochi plânși. Ce se întâmplă, Alice? A murit un nepot, doc. Avea doar 72 de ani. Vă dați seama? Și eu la 97 de ani trebuie să mai trăiesc? Așa e viața Alice, trebuie să mergem înainte. Alice îmi ia mâna. Nu, nu încă o dată pe ziua de azi! Încerc să mențin o presiune în braț. Dar dumneavoastră cum sunteți, doc? Mă ține cu o mână și mă bate ușor cu cealaltă. Am fost îngrijorată pentru dumneavoastră. Bine, sunt bine, Alice. Să aveți grijă de dumneavoastră! Să vă protejeze Dumnezeu! Mulțumesc, Alice. O bat ușor pe umăr, după ce mi-am eliberat mâna.

Ies apăsat. Mă transform în moaște, îmi trece prin minte. O zi de început de iarnă. Mă pătrunde frigul. O iau spre casă. Dumnezeu? O fi pe aproape. Ar fi bine să fie…Că eu nu pot mai mult.

Foto: Freepik AI